Am atatea idei incat nu ma pot opri asupra niciuneia. Urasc...ma urasc! Urasc cand las de la mine si cad de proasta. Urasc idiotii aia..care cand mergi pe strada...te izbesc cu texte "de agatat" . Ma,cat de trist sa fii tu ca baiat/barbat sa faci asta??? Daca din greseala,tu, care citesti si faci astfel de gesturi - esti prost! Nu mai detaliez!
E atat de ciudat, cum poate un idiot de genul asta sa iti strice toata buna-dispozitie. Acum stiu ce o sa spui. Ca nu trebuie sa ii dau atentie, trebuie sa fiu indiferenta si sa imi vad de treaba mea! Poi de ce? Ca sunt eu mai proasta? Ca trebuie sa tac? Mai devreme am scris ca mi-e mila de mine...si ca mi-e scarba sa vad unde s-a ajuns. Nu ma refer doar la specimenele mai sus mentionate...ci la toate prostiile care se intampla in jurul nostru. Si noi suntem vinovati de ele.
De ce trebuie sa sufar eu din cauza altora??? Nu imi place sa fac pe victima, dar toate prostiile astea,nimicurile astea ... plus alte belele in care viata ma baga...ma deprima!
...ma deprima..ma izoleaza de restul lumii, ma indeparteaza de cei dragi. Spun cuvinte pe care oricat as vrea sa le regret...nu pot. Sunt fara scrupule. Vreau sa sufar prin suferinta altora . Imi place sa vad durere...apoi izbucnesc in plans. Dar sunt prea mandra sa imi cer scuze. Si continui...ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat . Si observ...ca ma accepta asa cum sunt. Nu-mi reproseaza nimic. De ce numai eu am de scos ochi altora? De ce vad toate imperfectiunile? De ce ma deranjeaza atat de tare...?
La fel ca si ideile...intrebarile sunt multe. Simt ca imi consum energia inutil pentru a-mi raspunde...deja ma doare capul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu