marți, 18 mai 2010
luni, 17 mai 2010
Pur si simplu e impotriva noastra!
Buuun! Pana ne-am desteptat noi, si ne-am dat seama ca suntem inundate...se stransese destula apa! De panica nu mai zic, Sorina plecase pe scara sa cheme vecinii si eu am ramas singura.Primul lucru care mi-a venit in minte a fost sa o sun pe mama! De ce? Nu stiu... Avea telefonul inchis, genunchii imi tremurau ca ai unui caine la injectie. Abia cand am vazut ca apa ajunsese la mufa incarcatorului...m-am luminat! Era clar ca n-o sa mor inecata, dar electrocutata aveam toate sansele...si da-i Lexo si scoate toate cablurile. Well done so far...apare si Sorina mea , fix in momentul cand ma simteam cea mai abandonata fiinta de pe pamant, cu vecinul de dedesubt.Dupa ce a ajuns apa cam pana la glezne, a intrerupt si el conducta sau ce gura ma-sii era aia!
Era atata pace in apartament....si atata apa, de puteam sa inving seceta. Trecand peste acest aspect, am reusit sa scoatem apa...cam intr-o ora, bineinteles cu ajutorul unei vecine. Dupa ce i-am multumit si am ramas doar cu Sorina, stateam si priveam...si priveam. Totul arata ca dupa inundatiile de la Vadu Rosca.
Eh...sa privim si partea buna, apa a ajuns si in cele mai inaccesibile coltisoare si a curatat praful...ca deobicei majoritatea povestioarelor au happy-end! ;)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)